Majoritatea managerilor şi întreprizătorilor adoptă modelul pus în practică la începutul secolului de John D. Rockefeller, considerând că cel mai eficient mod de a produce ceva (prin reducerea la minim a costurilor de exploatare, în cazul lui Rockefeller al petrolului) este gruparea şi organizarea cercetării, a producţiei, transportului, finisării şi vânzării într-o singură strucutură corporativă. Conceptul a fost perfecţionat de către Henry Ford, care  prin Ford Motor Company a reuşit nu numai să producă şi să ansambleze toate componentele necesare construcţiei de maşini, dar producea, de asemenea, oţelul, sticla şi cauciucurile necesare. Firma s-a transformat însă, încet, încet, într-un dezastru, fiind tot mai greu de administrat. Axioma conform căreia o companie trebuie să tindă spre maximum de integrare şi-a dovedit limitele. Dezintegrarea începe să devină cel mai eficient şi rentabil mod de a organiza o companie, prin externalizarea unor activităţi specifice.

Argumentele care susţin acest lucru sunt: scăderea costurilor pentru comunicaţii (prin explozia unor noi canale de comunicaţii, cum ar fi internetul) şi specializarea extremă a cunoştinţelor ce necesită costuri suplimentare (cunoştinţele se deteriorează în ziua de azi într-un ritm alert, fiind nevoie de o continuă actualizare).

Integrarea în structurile europene va conduce spre o invazie pe piaţă a unor jucători puternici cu resurse şi experinţă net superioare celor autohtone. Tendinţa actuală nu este de a avea câte mai multe unităţi de producţie, ci cât mai multe pieţe de desfacere. În cazul Ungariei acest lucru a condus la dispariţia a aproximativ 50% dintre IMM-uri. Avantajul de a fi primul pe piaţă, nu mai reprezintă un avantaj. Important rămâne să fii primul în mintea consumatorului. Pentru acest lucru este însă nevoie de mai multe lucruri decât amplasament şi publicitate.

Păstrarea şi eficientizarea personalului calificat şi specializat poate constitui un avantaj competitiv. În acest moment majoritatea angajaţilor sunt motivaţi de recompensele materiale oferite de angajatori. Munca nu are o valoare în sine, fiind mai degrabă asociată cu un efort rău, dar necesar. Acestă atitudine este rezultatul unei concepţii arhetipale specific româneşti, în care munca a fost de-a lungul secolelor doar un mijloc prin care se aduce bunăstare familiei (familia fiind adevărata valoare). Dar, odată cu dublarea ofertei dinspre piaţa locurilor de muncă şi integrarea carierei în dezvoltarea personală, acestă concepţie se va schimba. Personalul specilizat va înţelege importanţa pe care o are în procesul de producţie, dorind să devină mai mult decât angajat, dorind să devină partener.

Oferta noastră vine în întâmpinarea tendinţei de externalizare a activităţilor specifice. Serviciile oferite de noi se axează în general pe piaţa reprezentată de întreprinderile mici şi mijlocii, care au nevoie servicii specializate în sfera managementului resurselor umane şi a marketingului, dar care nu au capacitatea nici de a înfiinţa postul specific şi nici de a apela la o firmă specializată de pe piaţă.